Sistemul Solar

Sistemul nostru solar este format din Soare (ce conţine 99,9% din masa sistemului solar), 8 planete mari, peste o sută de sateliţi, peste 1800 asteroizi cu orbite cunoscute, mai mult de 600 de comete, o mulţime de meteoriţi, precum şi gaz şi praf cosmic.

Sistemul nostru solar este format din Soare (ce conţine 99,9% din masa sistemului solar), 8 planete mari, peste o sută de sateliţi, peste 1800 asteroizi cu orbite cunoscute, mai mult de 600 de comete, o mulţime de meteoriţi, precum şi gaz şi praf cosmic.

Terra, planeta albastră, este a treia planetă de la Soare. Aceasta, împreună cu alte şapte planete şi cu Soarele formează sistemul solar. Planetele sistemului nostru solar sunt următoarele:

Mercur
Venus
Pământ
Marte
Jupiter
Saturn
Uranus
Neptun.

Planetele pitice

Mulţi dintre noi au învăţat la şcoală şi despre Pluto ca fiind cea mai îndepărtată şi mai mică dintre planete. Pluto a fost trecută în rândul planetelor pitice. O planetă pitică este un corp ceresc prea mic pentru a fi considerat o planetă, dar în schimb suficient de mare pentru a nu fi înregistrat ca un simplu asteroid. O planetă pitică trebuie să execute o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui şi nu poate fi satelitul unei alte planete.

Pe lângă cele 8 planete enumerate mai sus Asociaţia Astronomică Internaţională a stabilit că mai există un număr de cinci plante pitice. Acestea sunt: Eris (descoperită în 2003), Ceres (văzută pentru prima dată în 1801), Haumea (descoperită în 2004), Makemake (descoperită în 2005) şiPluto (1929).

Pentru a stabili o unitate de măsură mai uşor inteligibilă decât “kilometri” pentru acest articol, care la uriaşele distanţe din sistemul nostru solar sunt unităţi de măsură prea mici, vom folosit distanţa Pământ-Soare (DPS), 149 milioane Km, drept referinţă.
Soarele

Soarele este centrul sistemului solar. Acesta este de 740 de ori mai mare decât toate planetele la un loc. Masa sa enormă este responsabilă de forţa gravitaţională ce face ca toate planetele sistemului nostru solar să graviteze în jurul lui. Compoziţia Soarelui este de 74% hidrogen, iar 25% heliu, această compoziţie făcând ca Soarele să nu fie solid, materia solară fiind plasma. Temperatura la suprafaţa Soarelui este de aproximativ 5000 grade Celsius. Vârsta Soarelui este de circa 4,5 miliarde ani. Acesta se roteşte în jurul  centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, faţă de care se află la distanţa de 25-28 de mii de ani lumină, realizând o mişcare o revoluţie în aproximativ. 225-250 de milioane de ani. Viteza orbitală este de 220 km/s .Volumul Soarelui ar putea cuprinde 1.300.000 de planete de dimensiunea Pământului. Forţa gravitaţională este de aproximativ 28 de ori mai puternică decât cea terestră.

Mercur

Planeta Mercur

Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare, se află la 0,38 DPS de Soare. Numele vine de la zeul comerţului la romani, Mercur. Efectuează o rotaţie completă în jurul axei sale în 58 de zile pământene, iar o rotaţie în jurul Soarelui în aproximativ 88 de zile. Pentru că masa planetei Mercur este de numai 5,5% din masa Pământului şi forţa de atracţie gravitaţională este mult mai mică. Astfel, dacă am poposi pe această planetă, ne-am simţi mult mai uşori. Temperatura variază enorm de la zi la noapte, întrucât Mercur nu are o atmosferă precum Pământul; temperaturile ziua ajung la 420 grade C, iar noaptea până la -173 grade Celsius.

Venus

Planeta Venus

Venus este a doua planetă, vecina noastră în sistemul solar. Se află la 0,72 DPS de Soare. Planeta este acoperită cu nori din acid sulfuric, iar efectul de seră cauzat de procentul mare de bioxid de carbon duce la temperaturi mai mari decât cele întâlnite pe Mercur, deşi este Venus este mai departe de Soare. Ziua durează 243 de zile, iar rotaţia în jurul Soarelui durează, ciudat pentru un pământean, 225 de zile. Venus se roteşte în jurul axei sale de la est la vest, spre deosebire de Pământ, care se roteşte de la vest la est. Masa planetei este de 81% din masa Pământului, din acest motiv valoarea acceleraţiei gravitaţionale este 0,9 x acceleraţia gravitaţională a Pământului.

Terra

Planeta Pământ

Pământul este a treia planetă de la Soare. Are un diametru la Ecuator de 2756 Km. Pământul face o rotaţie completă în jurul axei sale în 23, 93 ore. O rotaţie de revoluţie durează 365,256 zile, din acest motiv este necesară o ajustare a duratei anului din când în când, pentru ca anul calculat de ceasurile noastre să se potrivească cu anul real, cauzat de mişcarea planetei în jurul Soarelui. Viteza de deplasare a Pământului în jurul Soarelui este de 107244 Km/h. Acceleraţia gravitaţională la nivelul solului este de 9,78 m/s2, aceasta scăzând odată cu depărtarea de suprafaţa terestră. Pentru a citi mai multe despre atmosfera terestră.

Marte

Planeta Marte

Marte, planeta roşie, se află la 1,52 DPS de soare. Este planeta care a stârnit cele mai mari speranţe ale cercetătorilor legate de existenţa vieţii. După mai multe luări de probe de pe Marte, sunt opinii care susţin existenţa vieţii şi opinii care, dimpotrivă, afirmă lipsa dovezilor concludente. Ziua marţiană este de 1,02 zile pământene, iar mişcare în jurul Soarelui durează 686 zile. Temperatura de pe Marte variază de la un maxim de 20 grade Celsius la -140 C. Marte are doi sateliţi, Phobos şi Deimos.

Jupiter

Planeta Jupiter

Jupiter este la 5,2 DPS distanţă de Soare. Este cea mai mare planetă din sistemul nostru solar, având un diametru de 11 ori mai mare decât al Pământului. Din cauza dimensiunilor deosebite ale planetei Jupiter, Pământul beneficiază de o bună protecţie, mare parte din obiectele cosmice ce s-ar îndrepta spre Pământ fiind oprite de Jupiter. Suprafaţa planetei este măturată de vânturi puternice, cu vânt de peste 150 Km/s. Temperatura medie este de -121 grade Celsius. Jupiter are 16 sateliţi, dintre care cel denumit Europa adăposteşte apă, acesta fiind un important indiciu pentru prezenţa vieţii. Mişcarea în jurul axei sale durează 0,4 zile terestre, iar mişcarea de revoluţie 11,9 ani pământeni.

Saturn

Planeta Saturn

Saturn, a şasea planetă a sistemului solar, este situată la 9,5 DPS de Soare. Este a doua planetă ca mărime, după Jupiter, fiind de mai bine de 9 ori mai mare decât Pământul. Vânturile puternice sunt proprii şi acestei planete, viteza acestora ajungând la 500 Km/h. Saturn se distinge prin sistemul său de inele, descoperit de Galileo Galilei. Planeta are 18 sateliţi. Saturn se roteşte în jurul axei sale în 0,4 zile terestre, iar mişcarea de revoluţie durează 29, 4 de ani pământeni.

Uranus

Planeta Uranus

Uranus este a treia planetă ca dimensiune a sistemului solar şi se află la 19,2 DPS de Soare. Este de patru ori mai mare decât Pământul. Furtunile sunt obişnuite şi pe această planetă, ca şi pe ultimele două de mai sus, iar temperatura medie este de -190 grade Celsius. O zi pe Uranus durează 0,7 zile terestre, iar mişcarea de rotaţie în jurul Soarelui are durata de 83,7 ani pământeni. Uranus are cel puţin 15 sateliţi.

Neptun

Planeta Neptun

Neptun, ultima planetă, dacă nu luăm în calcul şi planeta pitică Pluto, este la 30 DPS de Soare. şi această planetă este mai mare decât Pământul, având un diametru de 3,8 diametre terestre. Cele mai puternice vânturi din sistemul nostru solar sunt de întâlnit aici, cu vânturi ce ating 2000 Km/h. Temperatura medie este de aproximativ -200 grade Celsius. Neptun are 8 sateliţi şi patru inele înguste. Ziua durează 0,6 zile pământene, iar o mişcare completă în jurul Soarelui ţine 163,7 ani tereştri.

Pluto

Planeta pitică Pluto

Pluto are un diametru de numai 0,18 din diametrul terestru. Se află la 40 DPS de Soare. Această planetă pitică a fost descoperită în 1930 de Clyde Tombaugh. Rotaţia în jurul propriei axe durează 6,4 zile terestre. Temperatura medie este de -170 grade Celsius. Pluto are un satelit, Charon, de două ori mai mi

Terra,Neptun,Pluto

ontinuăm seria prezentărilor video cu planetele Terra şi Neptun, dar şi cu planeta pitică Pluto. În videoclipuri, pe lângă grafica superbă ce reproduce planetele, veţi afla care sunt dimensiunile corpurilor cereşti aflate în discuţie, care sunt sateliţii acestora, precum şi alte caracteristici (video inclus).

PLANETA NEPTUN – PE SCURT

Neptun este o lume albastră. Deşi este cea mai mică dintre planetele gigant ale sistemului nostru solar, măsoară totuşi 30,000 de mile în diametru. De la momentul “degradării” lui Pluto, Neptun a devenit planeta cea mai depărtată de Soare. Inelele lui Neptun sunt foarte greu observabile, iar dintre cele 13 luni ale sale, doar Triton este suficient de masiv pentru a fi rotund. O rotaţie în jurul propriei axe durează 16 ore, iar o revoluţie completă se petrece la fiecare 165 de ani, la o distanţă de 2.8 miliarde de mile.

TERRA ÎN 66 DE SECUNDE

Planeta noastră măsoară 8000 de mile în diametru şi se roteşte în jurul propriei axe la fiecare 24 de ore. Este cea mai mare dintre toate planetele cu suprafaţă solidă şi posedă un satelit neobişnuit de mare pentru dimensiunile planetei. Cum Luna se roteşte în jurul Pământului, noi ne reprezentăm mişcarea Lunii ca fiind una circulară. Dar din moment ce sistemul Pământ-Lună se roteşte în jurul Soarelui cu în jur de 65,000 de mile pe oră, mişcarea Lunii la nivelul sistemului solar nu diferă prea mult de cea a Terrei. Situată la 93 de milioane de mile de Soare, Terra este a treia planetă de la Soare şi reprezintă unicul loc din sistemul solar despre care se ştie că are apă în formă lichidă.

PLANETA PLUTO – PE SCURT

Pluto este considerată în prezent o planetă pitică şi membru al centurii Kuiper. Centura Kuiper este o regiune a sistemului solar situată dincolo de orbita lui Neptun, între 2.8 miliarde de mile şi aproximativ 5 miliarde de mile distanţă de Soare. Asemenea centurii de asteroizi, şi centura Kuiper este populată cu multe obiecte de mici dimensiuni orbitând în jurul Soarelui, alcătuite în majoritate din metan, amoniac şi apă, toate în stare solidă. În clip puteţi urmări şi o comparaţie a dimensiunilor Terrei, lui Ganymede, Titan, Lunii noastre şi câtorva corpuri cereşti din Centura Kuiper. În prezent cele mai mari corpuri cereşti din Centura Kuiper sunt: Eris, Pluto şi Sedna. Există şi mai multe corpuri fără nume formale, precum FY9 şi EL61.

Saturn si Uranus

Saturn este a doua planetă ca mărime a sistemului nostru solar. Doar Jupiter este mai mare. Asemenea tuturor giganţilor gazoşi, Saturn are şi un sistem de inele. Iar inelele lui Saturn sunt extrem de spectaculoase! Uranus este un gigant planetar îngheţat – a treia planetă ca mărime a sistemului solar. Mai multe în acest articol (video inclus).

 

PE SCURT DESPRE PLANETA SATURN

Saturn este a doua planetă ca mărime a sistemului nostru solar. Doar Jupiter este mai mare. Asemenea tuturor giganţilor gazoşi, Saturn are şi un sistem de inele. Iar inelele lui Saturn sunt extrem de spectaculoase! Ca şi Jupiter, Saturn are o mulţime de sateliţi naturali, iar unul dintre aceştia merită menţionat în mod special. Este vorba despre Titan, al doilea satelit natural ca mărime din întregul Sistem Solar, care posedă o atmosferă foarte asemănătoare celei terestre.

Suprafaţa satelitului este compusă în principal din gheaţă şi roci. Este posibil chiar ca dedesubtul norilor şi suprafeţei sale îngheţate, Titan să conţină apă lichidă şi, posibil, viaţă microbiană. Are un diametru cu 50% mai mare faţă de cel al Lunii şi este cu 80% mai masivă decât satelitul natural al Terrei.

Perioada de revoluţie a lui Saturn este de 29 de ani, iar acesta orbitează la o distanţă de 890 de milioane de mile faţă de Soare.

PE SCURT DESPRE PLANETA URANUS

Axa de rotaţie a lui Uranus este aproape paralelă cu planul orbitei sale circumsolare (planul eclipticii). Este un gigant planetar îngheţat – a treia planetă ca mărime a sistemului solar. Ca şi celelalte planete gigant, Uranus are un sistem de inele şi numeroşi sateliţi naturali. Este a şaptea planetă de la Soare, orbitând în jurul acestuia la o distanţă de 1.9 miliarde de mile.

Un an pe Uranus durează 84 de ani tereştri. Datorită înclinaţiei extreme a axei sale de rotaţie, anotimpurile planetei Uranus merită o privire atentă. În preajma solstiţiilor, unul din poli este orientat continuu spre Soare, în timp ce celălalt este “ascuns” Soarelui – doar o fâşie îngustă în jurul ecuatorului având parte de ziua uraniană de 17 zile. De cealaltă parte a orbitei planetei Uranus, orientarea polilor se schimbă. Astfel că fiecare pol are parte de câte 42 de ani de lumină continuă, respectiv de câte 42 de ani de întuneric neîncetat.

OK, şi acum să ne poziţionăm mult deasupra eclipticii pentru a putea privi dimensiunile relative ale orbitelor planetelor orientate spre Soare.

Marte si Jupiter

Acum câteva zile v-am prezentat planetele Mercur şi Venus, corpurile cereşti din sistemului nostru solar situate cel mai aproape de Soare. Continuăm seria de articole dedicate sistemului solar cu Marte şi Jupiter, planetele cu numărul 4 şi 5 de la Soare. Între cele două planete se află centura de asteroizi (video inclus).

PLANETA MARTE

Marte este planeta cea mai asemănătoare cu Terra în ceea ce priveşte habitatul. Deşi este mai mică decât Venus şi Pământul, ea are o atmosferă subţire şi se crede că pe suprafaţa sa a existat în trecut apă în stare lichidă. Acest aspect a atras interesul nostru şi a dus la trimiterea multor sonde spaţiale pentru a studia suprafaţa marţiană.

Clic aici pentru a vedea o imagine de ansamblu a sistemului solar

În jurul său se rotesc două roci de forme neregulate, numite cu “indulgenţă” sateliţi sau luni, care cel mai probabil sunt asteroizi prinşi în câmpul gravitaţional al planetei.

Ziua durează pe planeta Marte aproximativ 24 de ore – aproape la fel ca pe Terra.

Vulcanul denumit Muntele Olimp este cea mai înaltă formaţiune muntoasă cunoscută în sistemul nostru solar. Este un vulcan stins cu înălţimea de trei ori mai mare decât a vârfului Everest (Munţii Himalaya).

Marte este cea de-a patra planetă de la Soare, iar perioada sa de revoluţie este de 2 ani tereştri.

PLANETA JUPITER

Jupiter este o planetă de dimensiuni gigantice. Dacă ar fi fost puţin mai mare, s-ar fi putut transforma într-o stea pitică brună – satelit al Soarelui. Este o planetă gazoasă gigantică şi nu are o suprafaţă solidă.

Atmosfera sa formează benzi de nori toxici care se învârtesc în jurul planetei în direcţii opuse. Uriaşa pată roşie reprezintă o imensă furtună în desfăşurare de câteva sute de ani. Patru dintre numeroşii săi sateliţi sunt atât  de mari încât Galileo i-a putut observa cu un telescop primitiv încă din 1610.

Pe lângă sateliţi, toate gigantele gazoase au şi inele, dar inelele lui Jupiter sunt atât de mici şi de palide încât nu sunt vizibile. A cincea planetă de la Soare, Jupiter orbitează în jurul acestuia la o distanţă de 480 de milioane de mile, perioada de revoluţie fiind de aproximativ 12 ani.

De remarcat distanţa mare dintre orbitele lui Marte şi Jupiter. Între cele două se găseşte centura de asteroizi. Aceasta conţine resturile unei planete care nu s-a putut forma din cauza influenţei gravitaţionale a planetei Jupiter.

Mercur si Venus

Mercur şi Venus sunt cele mai apropiate două planete de Soare din sistemul nostru solar. Mercur este cea mai mică planetă a sistemului solar, iar Venus se roteşte în sens invers în jurul axei proprii, prin comparaţie cu restul planetelor. Vreţi să ştiţi mai multe? Detalii în articolul de faţă (materiale video incluse).

PLANETA MERCUR

Mercur este cea mai mică planetă a sistemului nostru solar. Ea măsoară doar 3000 de mile în diametru, iar suprafaţa sa este “populată” cu cratere, în mod similar suprafeţei Lunii, satelitul natural al Pământului. Este cea mai apropiată planetă de Soare şi are o orbită eliptică care ajunge la 28 de milioane de mile distanţă de Soare în cel mai apropiat punct de acesta, respectiv la 43 de milioane de mile în cel mai îndepărtat. Perioada de revoluţie, deci “anul” pe planeta Mercur, durează doar 88 de zile terestre.

CÂT DUREAZĂ O ZI PE MERCUR ?

Planeta Mercur se roteşte în jurul axei proprii astfel încât un punct de pe suprafaţa planetei de unde la periheliu Soarele este  văzut la înălţime maximă pe bolta cerească este exact pe partea cealaltă a planetei faţă de Soare după o revoluţie completă, deci la următoarea trecere pe la periheliu (vezi figura de mai jos). Totuşi, dacă orbita lui Mercur ar fi fost circulară, planeta ar fi fost mereu cu aceeaşi faţă spre Soare, la fel ca în cazul Lunii şi Pământului.

 

Zilele siderală şi solară pe planeta Mercur

Ziua solară pe Mercur este mult diferită, ca durată, de ziua siderală. După parcurgerea a două treimi din orbita circumsolară, Mercur a terminat deja o rotaţie faţă de stelele depărtate, adică o zi siderală  pentru a înţelege conceptele de zi solară, respectiv zi siderală). Totuşi, la acel moment Mercur nu a efectuat şi o rotaţie completă în jurul axei sale relativ la Soare, deci o zi solară. Acest lucru se întâmplă de abia după 176 de zile terestre.

Dacă o persoană ar sta pe suprafaţa lui Mercur în dreptul punctului marcat ca start, ar vedea Soarele la cel mai înalt punct pe cerul privit de pe Mercur. Odată cu trecerea timpului, Soarele ar coborî pe bolta cerească a planetei Mercur, apunând la momentul parcurgerii a jumătate din mişcarea de revoluţie. Când Mercur ajunge din nou la “start”, va fi miezul nopţii pentru acea persoană. Durează 88 de zile pentru parcurgerea unei orbite circumsolare în cazul planetei Mercur, iar asta înseamnă doar jumătate din ziua solară, aşa cum ar fi percepută de o persoană de pe suprafaţa planetei. Astfel că ziua solară pe Mercur durează 176 de zile terestre (sau doi ani pe Mercur), aşa cum am menţionat şi în film !

PLANETA VENUS

Cu excepţia Soarelui şi a Lunii, Venus este cel mai strălucitor obiect vizibil pe bolta cerească de pe Terra şi, pentru că este mai aproape de Soare decât Pământul, prezintă faze asemenea Lunii. Înconjurată permanent de nori foarte denşi, planeta Venus se roteşte în jurul propriei axe la fiecare 243 de zile terestre şi în sens invers faţă de celelalte planete. Este cu foarte puţin mai mică decât Pământul (diametrul său este 95% din diametrul Pământului, masa – 82% din cea a planetei noastre, iar densitatea medie – de 5.24 de ori densitatea apei, nu cu mult diferită de cea de pe Terra – de 5.52 de ori densitatea apei),  şi parcurge o orbită completă în jurul Soarelui la fiecare 225 de zile terestre, la o distanţă medie de acesta de 67 de milioane de mile.

Orbita circumsolară a planetei Venus este cea mai apropiată de forma perfect circulară dintre toate orbitele planetelor sistemului nostru solar. Perioada de revoluţie este de aproximativ 225 de zile terestre, ceea ce corespunde unei viteze orbitale aproape constante, de aproximativ 35 km/s. Suprafaţa planetei Venus este acoperită de nori foarte denşi şi, în consecinţă, invizibilă de pe Terra. Undele radio pot penetra totuşi atmosfera planetei, astfel că începând cu 1961 oamenii de ştiinţă au studiat caracteristicile suprafeţei şi rotaţia venusiană cu ajutorul radarelor.

CÂT DUREAZĂ O ZI VENUSIANĂ ?

Venus, alături de Uranus, sunt singurele planete care se rotesc în jurul propriei axe în sensul acelor de ceasornic, în timp ce orbitează in jurul Soarelui în sens invers acelor de ceasornic, rotaţii astfel percepute dacă privim planul sistemului solar de undeva de mult deasupra polului nord al Soarelui, perpendicular pe planul de rotaţie a planetelor în jurul acestuia.  Deşi se consideră normal ca toate planetele să respecte tendinţa de rotaţie iniţială a sistemului solar, se estimează că în cazul planetei Venus ciocnirea cu planetoizi sau alte obiecte cosmice ulterior formării sistemului solar ar fi schimbat direcţia de rotaţie în jurul propriei axe. Rotaţia planetei Venus în jurul propriei axe este una foarte lentă, astfel că ziua siderală venusiană are 243 de zile terestre, iar ziua solară durează pe Venus circa 117 zile terestre.

Suprafaţa planetei este teribil de neprimitoare. Presiunea atmosferică la suprafaţa planetei este de 92 de ori mai mare ca cea de pe Terra – similară presiunii subacvatice pe Pământ la o jumătate de milă adâncime. Temperatura pe Venus la suprafaţa planetei este în jur de 470 grade Celsius.

Una peste alta, nici pe departe un loc în care să vrei să-ţi petreci concediul !

Ciclul de viata al Soarelui

Soarele s-a născut cu 4,6 miliarde de ani în urmă, la mai mult de 9 miliarde de ani după Big Bang. Sursa principală a vieţii pe Pământ, Soarele se va epuiza în alte câteva miliarde ani, iar Pământul, implacabil, dacă nu va fi până atunci distrus de om, îşi va termina misiunea în Univers. Citiţi articolul pentru detalii privind ciclul de viaţă al Soarelui.

 

ÎNCEPUTURILE…

În urmă cu 4.6 miliarde de ani, Soarele începea să se formeze pe unul din braţele spirale ale Căii Lactee, la aproximativ două treimi din lungimea braţului corespunzător constelaţiei Săgetătorului, spre capătul dinspre exteriorul galaxiei.

Soarele este o stea din generaţia a treia. A luat naştere din nori cosmici gazoşi şi nebuloase dense care conţineau multe elemente grele, pentru a se comprima ulterior sub implacabila influenţă a propriei gravitaţii, până la momentul în care temperatura şi densitatea sa au permis generarea şi întreţinerea de reacţii nucleare în interiorul stelei.

SOARELE ÎN CIFRE

Într-un clasament al stelelor, Soarele este o stea galbenă de dimensiuni medii, dar este atât de masiv, încât conţine 99.8% din întreaga masă a sistemului nostru solar. Energia radiată de Soare întreţine aproape toate formele de viaţă de pe Terra, influenţând clima şi starea vremii pe Pământ.

Soarele are în jur de 900.000 de mile în diametru. Temperatura în interiorul său atinge 15 milioane de grade Celsius, iar la suprafaţă este în jur de 6000 de grade Celsius.

CUM DEVINE SOARELE GIGANT ŞI APOI PITIC

Soarele va fi destul de stabil în următoarele 5 miliarde de ani, moment la care va intra în faza degigant roşu. Îşi va mări dimensiunile atât de mult, încât straturile sale exterioare vor ajunge în zona orbitei actuale a Terrei, ceea ce va corespunde unui diametru de aproximativ 200 de milioane de mile.

După această etapă va urma o nouă fază, de alte câteva miliarde de ani, fază în care Soarele va fi ceea ce astronomii numesc o stea pitică albă.

Centura de asteroizi

Din reprezentările grafice ale sistemului solar, centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter pare a fi o zonă de mare densitate, asteroizii fiind situaţi unul lângă altul. Cât de apropiaţi sunt aceşti asteroizi în realitate? Reprezintă aceşti asteroizi vreun pericol pentru Pământ?

 

Din cele mai multe dintre reprezentările grafice ale sistemului solar, centura de asteroizi dintreMarte şi Jupiter pare a fi o zonă de mare densitate, asteroizii fiind unul lângă altul. Acest lucru a provocat îngrijorare pentru oamenii de ştiinţă care au pregătit primele misiuni ale unor nave spaţiale (Pioneer 10 şi 11, fără oameni la bord) ce urmau să treacă dincolo de Jupiter.
Asteroizii reprezintă corpuri cereşti de mici dimensiuni care se învârt în jurul Soarelui, dar sunt prea mici pentru a fi considerate planete; sunt constituiţi din piatră şi metal şi au diametrul cuprins între un kilometru şi câteva sute de kilometri. Majoritatea asteroizilor se găsesc în centura de asteroizi a sistemului nostru solar (vezi imaginea de mai jos).
Deşi pare o zonă extrem de densă, spaţiul în care centura de asteroizi se întinde este enorm, iar numărul de asteroizi cu dimensiuni de peste 1 km în diametru este în jur de 10 mii. Prin urmare, distanţa medie dintre aceştia este de aproximativ cinci milioane de kilometri. Dacă aţi poposi pe unul dintre aceşti asteroizi, foarte probabil nu aţi putea observa un asteroid vecin. Prin urmare,centura de asteroizi este în fapt mult mai aerisită decât transpare din imagini.

 

La începutul anilor ’90 NASA (abrevierea de la National Aeronautics and Space Administration) a vrut ca naveta spaţială Galileo ce era în preajma planetei Jupiter să se apropie de unul dintreasteroizii mai mari pentru a face fotografii. Nu a fost o sarcină uşoară, pentru că distanţa faţă deasteroidul proxim era enormă. Au fost necesare calcule numeroase pentru ca Galileo să poată ajunge în apropierea asteroidului denumit Gaspra.

Există vreun pericol totuşi la trecerea prin centura de asteroizi?

Pericolul este dat nu de asteroizii de dimensiuni mijlocii ori mari, ci de nenumăratele obiecte din centură de mărimi foarte mici. Pentru o navetă spaţială, chiar şi obiecte micrometrice pot fi periculoase. Pioneer a fost lovită de câteva ori în timpul trecerii prin zona asteroizilor, din fericire, fără urmări grave.

Pământul este ameninţat de asteroizi?

Pentru o planetă relativ mare cum este Pământul, calculând pentru perioade mari, riscul de a fi lovită de asteroizi este apreciabil. Asteroizii pot ajunge în apropierea Pământului în urma coliziunilor dintre ei. Un astfel de fenomen s-a întâmplat acum 65 de milioane de ani când unasteroid de numai 12 kilometri în diametru a lovit Pământul, omorând în jur de 90% dintre animale, printre care şi dinozaurii. Astronomii au arătat că există riscul ca Pământul să fie lovit de un asteroid cu diametrul de 1 km odată  la 5000 de ani. Impactul unui asemenea asteroid ar fi devastator, din cauza energiei enorme pe care ar elibera-o în urma lovirii Pământului, de aproximativ 1 milion de ori energia bombei atomice aruncate la Hiroshima în 194

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s