Revolutia Agrara

REVOLUTIA AGRARÃ SI REVOLUTIA

INDUSTRIALÃ

 

Activitatea industrialã si cea agrarã au devenit în cursul secolului al XIX-lea cele mai importante sectoare în economia marilor state.

 

REVOLUTIA AGRARÃ

Policultura asigura fiecãrei gospodãrii sau regiuni produsele vegetale sau animale necesare consumului propriu. În aceste conditii numai o micã parte a produselor era destinatã schimbului.

Prin revolutia agrarã, adicã transformarea proprietãtii feudale asupra pãmântului în proprietate capitalistã, agricultura s-a adaptat cerintelor moderne. Revolutia agrarã s-a realizat pe cãi diferite. Locul tãranilor englezi a fost luat de mici fermieri, arendasI si lucrãtori salariati. În Franta 4/5 din pãmântul nobilimii au trecut în proprietatea tãrãnimii si burgheziei. În SUA, prin reformele din anii 1862-1863, a fost asigurat accesul neîngrãdit la pãmânt tuturor femeilor. Tãranii au fost eliberati de iobãgie prin rãscumpãrarea obligatiilor fatã de stãpâni.

Progresele mecanicii au fãcut posibilã inventarea primelor masini agricole care au usurat munca oamenilor – masina de egrenat bumbacul si secerãtorile mecanice. Producerea îngrãsãmintelor chimice a permis fertilizarea artificialã a solului. Au apãrut elemente noi care tulburau ordinea existentei si anticipau progresul (ceai, indigo, opiu, bumbac – în India; crearea unei retele de irigatii – în Egipt).

 

REVOLUTIA INDUSTRIALÃ

Simbolul revolutiei industriale a fost masina cu aburi inventatã de inginerul mecanic scotian James Watt, în 1765 si perfectionatã de el pânã în  1784. Tara în care au fost întrunite, cãtre 1780, toate premisele revolutiei industriale a fost Anglia. Ea a devenit cãtre 1830 „atelierul lumii“ si si-a asigurat o covârsitoare superioritate economicã asupra celorlalte tãri. Dupã 1815 Franta, SUA si unele state germane si-au intensificat la rândul lor eforturile de industrializare.

Cresterea productiei a fost însotitã de cresterea vânzãrilor pentru realizarea profitului, care era scopul productiei însesi.

Revolutia industrialã a fost însotitã de revolutia transporturilor. S-a extins constructia soselelor si au apãrut cãile ferate si vapoarele. Fabrica în care lucrau sute si apoi mii de muncitori (ce formau proletariatul) a devenit simbolul dezvoltãrii capitalismului.

Revolutia industrialã a schimbat caracterul economic tãrilor în care s-a          desfãsurat si a transformat structura societãtii, simplificînd-o. Centrul de greutate al activitãtii economice s-a deplasat de la sat la oras.

Dramele sociale si individuale provocate de industrializare au determinat aparitia teoriilor socialiste si cresterea numãrului celor care doreau aplicarea lor.

 

 

 

ORAª ªI SAT – SPATIU AL DEZVOLTÃRII SOCIALE

Transformãrile economice sociale din secolul al XIX-lea au avut loc în conditiile cresterii generale a populatiei. Evolutia demograficã a fost marcatã de douã fenomene. Suprapopularea relativã care a provocat emigrarea unui numãr mare de muncitori, tãrani si mestesugari europeni si cresterea populatiei industriale si celei urbane.

Criza agrarã din anii ¢20 provocatã de câtiva ani de recolte bune care au scãzut mult preturile la produsele agricole.

Folosirea masinilor a provocat numeroase revolte în Anglia între 1780 si 1830. Pentru a se împotrivii organizãrii fabricilor lucrãtorii specializati au înfiintat sindicate. Au apãrut interesele muncitorilor în relatiile cu patronii, inclusiv prin organizarea unor manifestatii si greve.

În occident vechile orase s-au transformat treptat, apãrând „orasul mecanizat“. Muncitorii locuiau în aglomerãrile mizere din apropierea fabricilor, constrânsi sã trãiascã din salarii insuficiente, expusi foametei si epidemiilor.

Folosirea masinilor a devalorizat forta de muncã, numãrul sãracilor fiind in continuã crestere la orase. La sfârsitul secolului al XVII-lea, în Anglia, 14% din populatia oraselor trãaia din mila publicã.

Nobili reformatori, oameni de afaceri, diversi gânditori, preocupati de îndrepatrea „rãului social“ au elaborat diferite conceptii despre socialism. Robert Owen a fãcut deosebirea între progresul tehnic si organizarea capitalistã a productiei.

Carl Marks si Friederich Engels au generalizat înpãrtirea producãtorilor industrriali în patroni si muncitori. Lupta proletarilor înpotriva patronilor avea rol revolutionar, urmând sã înlocuiascã societatea capiutalistã într-o societate lipsitã de exploatare, pe care ei au numit-o comunistã. Încercarea de aplicare a acestei teorii a determinat caracterul ei utopic.

 

 

One comment on “Revolutia Agrara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s